𝑰̂𝒏𝒂̆𝒍𝒕̦𝒂𝒓𝒆𝒂 𝑺𝒇𝒊𝒏𝒕𝒆𝒊 𝑪𝒓𝒖𝒄𝒊 – 𝒁𝒊𝒖𝒂 𝑪𝒓𝒖𝒄𝒊𝒊, 𝒁𝒊𝒖𝒂 𝑺̦𝒂𝒓𝒑𝒆𝒍𝒖𝒊
Pământul, care s-a deschis pentru plante, insecte și reptile la Alexii (17 martie), se închide, după șase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie). 
Cele două sărbători plasate în preajma echinocțiului de primăvară și echinocțiului de toamnă împărțeau Calendarul Popular în două anotimpuri: vara (17 martie-14 septembrie) și iarna (14 septembrie-17 martie).
Acest praznic se cinstește prin post și rugăciune.
Astăzi nu se mănâncă fructe și legume al căror miez se asemănă cu crucea.
Este interzis lucrul în gospodărie și la câmp pentru a nu atrage primejdiile.
Plantele sfințite le biserică în această zi se păstrează în casă, la icoane pentru vindecarea bolilor.
De Ziua Crucii sunt săvârșite diferite practici apotropaice și fertilizatoare în grădini și livezi.
„De Înălțare Sfintei Cruci, femeile aduceau din mălai pepeni (dovleac) și îi puneau la uscat. Când erau copiii răciți și îi durea gâtul se lua miezul uscat, se puneau în lapte dulce și se punea compresă la gâtul copiilor. 
(𝘝𝘦𝘳𝘰𝘯𝘪𝘤𝘢 𝘉., 𝘚𝘶𝘤𝘪𝘶 𝘥𝘦 𝘑𝘰𝘴)
Gabriela Filip, muzeograf
Sursă : Muzeul Satului Baia Mare
FocusMM