Unele tradiții spun că firul mărțișorului ar fi fost tors de către Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor, Dochia torcea firul anului primăvara, la nașterea timpului calendaristic. „Mărţişorul se făcea din două fire, unu roşu şi unu alb, cu doi ciucalăi la capăt şi îl purtau femeile. Când îl ţâpau, îl legau de un pom”.
„Se zice că nouă zile tot îi un frig şi o ploaie, şi-o vreme bună, de la întâi, la nouă martie. Şi spuneau bătrânii că-s nouă Işdotii. Baba ceie Dochia, tare rău o trăit cu noră-sa. Şi zicéu babele c-o mânat-o să spele lână şi s-o facă din neagră, albă. Şi n-o putut-o albi. Api s-o luat şi s-o dus cu oile în sus. Şi nu ş-o luat numa’ un pic de mâncare. Şi o nins un omăt mare pe acolo pe sus şi n-o mers noră-sa, să-i ducă de mâncare. Şi şi-o luat nouă cojoace de acelea, şi-o fost tot prin ploaie la oi. Api s-o făcut tare cald. Şi-o scos un cojoc, şi-o scos altu’, până le-o scos pe tăte. Şi o dat iară o ninsoare mare, i-o fost frig, n-o mai avut cojoace şi o găsit-o acolo moartă, îngheţată de frig”. (Cupșeni)
„La noi se ştia c-o fost o soacră şi-o avut feciori şi noră-n casă. Şi-o fost femeie rea. Şi-o trimitea pe noru-sa să spele lâna neagră, până a albi. Și nora s-o dus şi o tot spălat. O trecut un moş şi o întrebat-o ce face?
– Ia, că m-o mânat soacra la vale să spăl lână neagră, până ce a albi şi ia, că nu se mai albeşte. Atunci o zâs că i s-o și albit lâna pe loc. Şi i-o dat moșu un mănunchi de ghiocei să-i dea la soacră şi să-i spună c-o sosit primăvara. Soacra, pă când o văzut c-o vinit timpu’ de primăvară, şi-o luat oile şi s-o-mbrăcat cu douăsprezece cojoace şi-o pornit la munte. Când o ieşit la munte o fost cald. O tot dezbrăcat câte unu’ şi le-o tot lăsat în urmă. Pă când o ajuns la munte, o dat vijelia, zăpada, îngheţu’, ş-o-ngheţat-o cu oi cu tot”. (Lăpuș)
Corina Isabella Csiszár, Obiceiuri din Țara Lăpușului, Editura Ethnologica, 2022)
Sursă: Centrul Culturii Tradiționale Maramureș
FocusMM