Luni, 25 noiembrie 2024, jurnalistul sportiv maramureșean Mircea Grumaz lansează cea de-a 12-a sa carte, intitulată „Balada unui pumn în cap”.
Evenimentul va avea loc în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, începând cu ora 17,00. Va vorbi despre carte, în afara autorului, jurnalistul Dan Cristian Coardă.
„Balada unui pumn în cap” se adaugă primelor 11 cărți care sunt, în ordine, ”Ce mă mai râd!” (1997), ”Aburi Groși” (2016), ”Să dormi frumos!” (2017), ”Ale și Mi” (2017), ”După” (2018), ”Albastru” (2019), ”Du-te-n plâns” (2019), ”Respir” (2021) și ”Povești pentru Bubu” (2022), ”M-am plimbat” (2023), ”Umblau îngerii” (2024).
„Luni, 25 noiembrie, de la ora 17.00, în sala de conferințe a Biblioteecii Județene Petre Dulfu din Baia Mare, voi da drumul oficial la volumul de versuri Balada unui pumn în cap, a 12-a mea carte, a 10-a de poezie. De ce pe 25? Pentru că în acea zi de luni nu am nici meciuri, nici nu mă internez în spital (sper), e după alegeri și înainte de sărbători. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care puteți opta dacă nu doriți să veniți la lansare. Sigur, se mai pot adăuga multe altele. (…) Sunt mai multe feluri de poezii. Sunt unele în care am murit deja, dar majoritatea sunt pentru viață și cu dragoste. Măcar teoretic, cartea ar merge cadou și pentru sărbătorile de iarnă. Așa cred. Am lăsat și poezioarele din spital, când scriam mai ușor decât respiram, sunt și unele în care mi-am dorit să mă amuz pentru că nu mă amuza nimic în jur”, arată jurnalistul Mircea Grumaz.
Cartea apare la Editura PandaPrint, iar cât despre copertă, aceasta este realizată de Dan Cristian Chiriac.
Iar acum, interviu luat de Mircea… lui Mircea.
BALADA UNUI PUMN ÎN CAP
interviu cu mine
- Nea Mircică, ce mai dolgozăști?
- Ia, p-aci. Am gătat și a 12-a carte. Nu, nu de citit, că-I prea mult, de scris, dragu tatii, de scris. I-am zis Balada unui pumn în cap, deși plecasem de la o altă idee, Manual de scuze. Am schimbat însă pe parcurs, pentru că anul ăsta, 2024, am căpătat la pumni în cap de să mă satur pentru toată viața.
- An greu?
- Cam da. Plin de spitale, de laboratoare, de scos și bagat în și din mine, de sfădit și de sfatuit, de umflat cu medicamente, din astea. Interesant însă este că am mai scos o carte, Umblau îngerii, în 29 februarie. Venisem după o răceală puternică, care mi-a dat la temelie, am lansat cartea sănătos, apoi a venit o altă răceală și se zice un covid, după care am pulsat cu o pneumonie și cu o grămadă de dereglări prin interioare. Ba chiar am fost la un pas să mă duc un miez mai departe, mi-am și depus CV-ul la Sf. Petre, dar mi-o zis că încă nu mă poate lua. Încă nu.
- La ce ai mai scos o carte?
- Cred că am avut ceva de spus, un pic mai altfel. Când simți un pic de progres, zici că merită. Și eu asta am simțit. Apoi, nu știu câte voi mai putea scrie, nu știu câte vor mai fi dorite, așa că m-am pus pe treabă și mi-au umplut cu versuri imensele goluri de socializare din ultima vreme. Însă m-am obișnuit și cu asta. Nu în ultimul rând, oamenii vor să citească și ceea ce scriu eu. Până azi, am 47 de cărți date și mai sunt cereri, deși nici măcar nu știu exact cum o să arate. Însă va fi gata în luna noiembrie, asta e clar. Eu am cam terminat ceea ce era de făcut.
- Coperta arată cumva…
- Da, a fost dorința mea ca prietenul Dan Cristian Chiriac să fie din nou alături de proiectul meu și, din fericire, a acceptat. Este un portretist desăvârșit și m-a mai rezolvat o dată. Figura e e mea și pumnul e al lui, semn că o prietenie poate ajuge copertă de carte într-un anume fel. Lucrez în continuare cu cei de la Panda Print și cu prietenul meu Ocsi Solticzki, cărora le mulțumesc. Nu știu ce va face Ocsi cu coperta, însă am încredere în el. Până acum a fost bună colaborarea și ideile lui.
- Faci lansare de carte?
- Nu sunt sigur, pentru că nu am convingerea că voi putea. Însă m-am gândit la ceva în jurul datei de 10 decembrie. După Miculaș, înainte de Crăciun. Habar nu am acum, însă mi-aș dori să mă întâlnesc cu oamenii mei dragi. Este un eveniment și un moment de bucurie. Ce mai pot spune este că va vorbi un singur om în afară de mine, iar acela este Dan Cristian Coardă. Dănuț este prietenul meu și e unul dintre puținii care știu real povestea mea în acest păcătos 2024. Ba chiar a contribuit la zămbetul meu de azi.
- Ai scris și în spital?
- Sigur. Când am putut. Au fost zile în care oboseam și dacă spuneam o propoziție simplă. M-a ajutat scrisul să trec mai ușor. La un moment dat, dna Monika de la ATI (șefa) m-a rugat să-I scriu una dintre poezii pe hârtie. I-am spus că toate sunt scrise pe telefon, dar a insistat. I-am scris-o pe hârtie și i-am dedicat-o, ba chiar știu că este singura persoană care are o poezioară pe hârtie din ultimele mele volume. Mai apoi am aflat că scrisul de mână era unul dintre exercițiile pentru degetele mele.
- Ai vreo speranță cu această carte?
- Nimic special. Vreau să mă bucur împreună cu cei care mă citesc. Nu e ușor să pui pe hârtie gândurile. Cum sunt ele, cum vine le. Îmi lipsesc discuțiile cu Ale despre poezie, îmi lipsește căldura ei. Mă bucur că există Balada unui pumn în cap și sunt convins că ar fi mândră de mine. Sunt oameni care caută toată viața o iubire pură, adevărată, împărtășită. Asta pot dori oricui.
FocusMM