Sinaxar | Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile
Astăzi, 13 aprilie, sărbătorim primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din cursul anului bisericesc și anume Intrarea Mântuitorului în Ierusalim sau Floriile, sărbătorit cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti. Această zi amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale.
Acest mare praznic al creștinătății era sărbătorit de toate comunitățile creștine încă de la formarea lor și era legat, desigur, de Învierea Domnului, de Paști. Și, cum Paștile este cea mai veche sărbătoare creștină (începutul ei este în vremea Apostolilor), și Floriile trebuie că sunt la fel de vechi, pentru că primele mărturii ne vin din secolul al IV-lea.
Mult mai târziu, potrivit tradiției, atât la Bizanț, cât și la curțile domnești din Țările Românești, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau parte împărații (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se împărțeau făclii aprinse ca și la Paști.
Trebuie să menționăm faptul că Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viaţa pământească a Mântuitorului în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici haină împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti (cf. Ilie Cleopa, în volumul „Predici la Praznice Împărăteşti”, 1996).
Astăzi, în amintirea acestui moment istoric, preoții sfințesc, prin stropire cu apă sfințită și prin rostirea rugăciunii consacrate, ramuri verzi și înmugurite de salcie și le împart creștinilor, care le păstrează peste an. După Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la masă este dezlegare la pește, vin și untdelemn.
Intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viața Sa pământească. Astfel, din această zi începe Săptămâna Pătimirilor. În toate bisericile se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa.
Troparul Floriilor:
Catavasiile Floriilor:
Priceasnă tradițională la Florii
#Sinaxar 13 aprilie | Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Artemon
A trăit în timpul domniei împăratului persecutor Dioclețian (284-305), fiind preot în orașul Laodiceea (Asia Mică – Turcia de astăzi).
Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citeț timp de 16 ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot 33 de ani. Când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor, Artemon era înaintat în vârstă. Acesta fiind prins a fost dus la templul zeului Esculap, pentru a jertfi acestei zeități. Păgânii ce se aflau în templu au eliberat mulți șerpi veninoși pentru a-l ucide pe Artemon.
Însă acesta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a suflat asupra șerpilor, omorându-i pe toți. Văzând această minune, Vitalis, mai marele preot al zeității păgâne Esculap, a îngenuncheat și s-a botezat împreună cu toți slujitorii din templul idolului Esculap, majoritatea dintre ei ajungând preoți creștini, iar Vitalis episcop în Palestina. Guvernatorul Patrichie l-a întemnițat pe sfântul Artemon și a poruncit să fie aruncat într-un vas cu smoală fierbinte.
Dar când dregătorul a inspectat vasul, a căzut în smoală și a murit. Cei care au asistat s-au înspăimântat și au fugit, iar sfântul s-a rugat și din locul acela a izvorât apă. Văzând această minune, mulți s-au botezat. După mai mulți ani, Sfântul Artemon a fost ucis de păgâni în anul 303, luând astfel cununa muceniciei.
Tropar glasul 4:
„Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Mucenic Elefterie Persul.
Sursă: Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului
FocusMM