„Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38).
În Duminica Floriilor, Mântuitorul Lumii a intrat în Ierusalim în mod triumfal, spre bucuria celor care credeau în Cuvântul Său. Aceeași aveau să îi ceară Sfânta Răstignire…
Domnul Hristos le-a vestit ucenicilor Săi în mai multe rânduri despre pătimirile Sale, spunându-le: „Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor și Îl vor omorî.” Dar Iisus știa, la intrarea sa triumfală, care va fi Voia Tatălui. Nici ucenicii nu au crezut…
Mulțimea l-a întâmpinat pe Iisus cu entuziasm, strigând „Osana!” și așternându-și hainele în calea lui la intrarea în Ierusalim, văzându-l ca pe un eliberator mesianic. Aceeași mulțime, influențată de liderii religioși (arhierei și bătrâni), a strigat ulterior „Răstignește-L!” în fața lui Pilat din Pont, cerând eliberarea lui Baraba în locul lui Iisus.
Ce facem noi zilnic? Ne răstignim Mântuitorul, aclamându-l dimineața, ca spre seară să îi cerem moartea în chinuri. Cum facem asta? Răstignindu-ne aproapele. Desigur, Iisus era fără de păcat, pe când noi suntem niște amarnici păcătoși, pentru care mâncarea și băutura reprezintă Postul, nicidecum ce facem pentru cei din jur. Ne trădăm aproapele ca Iuda pe Mântuitor. De aici și superba priceasnă, în care se spune clar că… nu doar Iuda-i vinovat. Nu, nu e doar Iuda. Suntem cu toții! Ne trădăm apropiații pentru bunuri materiale, ne trădăm apropiații, familia, prietenii, pentru bucurii de moment. Îi aclamăm pe cei care ne sunt aproape, pentru ca pe urmă să îi răstignim pe altarul păcatelor noastre și pe cel al nevremelniciei. Nu-i doar Iuda vinovat! Cu toții suntem! Poate că ar fi bine ca, odată cu aceste sfinte sărbători, să ne aplecăm către această afirmație și să reparăm mojiciile săvârșite. Fiindcă, în veșnicie, nu mâncarea sau băutura vor conta, ci sufletul!… Dumnezeu să ne ierte și trădarea noastră!…
Laurențiu ȚIPLEA